Întâlniri cu Şerpii în Zone Montane
Prezența şerpilor pe munte devine din ce în ce mai frecventă și în locuri mai puțin așteptate. Statisticile arată că trei sferturi dintre mușcăturile de șarpe se produc la persoane care, din proprie inițiativă, aleg să atingă șerpi sau să se comporte imprudent. Este important de menționat că șerpii veninoși nu atacă decât atunci când se simt amenințați sau surprinși.
Măsuri de Precauție
Dacă locuiți sau călătoriți în zone populate de șerpi, este esențial să purtați haine care să vă acopere picioarele. Evitați să pășiți, să vă așezați pe sol sau să mutați lespezi de piatră fără a verifica mai întâi zona. În cazul în care observați un șarpe de la distanță, ocoliți-l fără a-l provoca. Dacă se află foarte aproape, rămâneți nemișcat, deoarece, în general, șarpele se va îndepărta de la sine.
Speciile de Şerpi Veninoși din România
În România, singurele specii de șerpi veninoși sunt viperele, care sunt distribuite neuniform pe întreg teritoriul țării. Acestea lipsesc din centrul și sudul Munteniei și Olteniei, dar pot fi întâlnite în Carpați, inclusiv la altitudini de peste 2000 de metri.
Manifestările Mușcăturii de Viperă
Manifestările clinice ale mușcăturii de viperă variază în funcție de mai mulți factori, cum ar fi cantitatea de venin injectat, locul mușcăturii și starea de sănătate a victimei. Veninul poate provoca efecte atât locale, cât și sistemice, iar decesele sunt rare, afectând în special copiii, datorită raportului de dozare a veninului la greutate, și persoanele în vârstă.
Printre semnele și simptomele mușcăturii de viperă se numără:
- Locale: urme ale mușcăturii, edem (umflare) local, vezicule hemoragice;
- Sistemice: febră, transpirații, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie, dificultăți de respirație, durere toracică, convulsii, comă, hemoragii, urticarie, șoc anafilactic.
Clasificarea Mușcăturilor de Viperă
Mușcăturile de viperă sunt clasificate după gradul de toxicitate astfel:
- Gradul 0: fără reacție toxică; urme ale mușcăturii fără edem local.
- Gradul 1: reacție toxică minimă; edem local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
- Gradul 2: reacție toxică moderată; edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă.
- Gradul 3: reacție toxică severă; edem extins rapid, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
Măsuri de Prim Ajutor
În cazul unei mușcături de viperă, măsurile de prim ajutor includ:
- Liniștirea pacientului și evitarea mobilizării inutile; acesta trebuie așezat întins pe spate sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient, într-un loc sigur.
- Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 pentru a raporta incidentul și a oferi detalii despre starea victimei și locația acesteia.
- Curățarea plăgii cu apă oxigenată sau apă curată.
- Îndepărtarea inelelor sau brățărilor de pe membrul mușcat, pentru a evita compresiunea în cazul apariției edemului.
- Aplicarea unui pansament elastic proximal de plagă pentru a încetini diseminarea veninului, care să nu fie aplicat prea strâns, astfel încât să permită circulația sângelui.
Îngrijirea mușcăturilor de șarpe: Ce trebuie să știți
În cazul mușcăturilor de șarpe, este esențial să urmați anumite măsuri de prim ajutor pentru a minimiza riscurile și a asigura o intervenție corectă. Este important să nu se efectueze incizii sau „cauterizări” la nivelul mușcăturii, iar plaga nu trebuie să fie „stoarsă”. De asemenea, aplicarea de gheață sau garou este contraindicată.
Nu se recomandă utilizarea diverselor substanțe sau a curentului electric pe zona afectată, iar încercările de capturare a șarpelui nu sunt indicate. De asemenea, dispozitivele de aspirație a veninului sunt ineficiente și nu trebuie utilizate, iar veninul nu trebuie aspirat cu gura.
Imobilizarea și transportul pacientului
Membrul afectat de mușcătură trebuie imobilizat într-o atelă, pentru a preveni contracțiile musculare ce pot favoriza circulația limfatică. Este recomandat ca membrul să fie menținut într-o poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului, fără a fi ridicat mai sus de acesta.
Intervenția în caz de șoc anafilactic
În cazul în care se instalează un șoc anafilactic, este crucial să se intervină de urgență prin administrarea de Adrenalină. Există sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (ex. Anapen, Epipen) care pot fi găsite în farmacii și care ar trebui incluse în trusa de prim ajutor, mai ales dacă persoana are antecedente de alergii severe. Pe lângă Adrenalină, antihistaminicele pot fi utile și în reacțiile anafilactice mai ușoare. Adrenalina se administrează exclusiv în cazurile severe, cum ar fi șocul anafilactic.
Resuscitarea și transportul la spital
În cazul în care pacientul suferă un stop cardio-respirator, este esențial să se aplice manevre de resuscitare cardio-pulmonară. Pacientul trebuie transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia, astfel încât să nu fie necesară deplasarea pe propriile picioare.
Serul antiviperin va fi administrat exclusiv în spital, în cazul în care gradul de toxicitate este considerat moderat-sever.
Atenție pe munte
Salvatorii montani din cadrul Serviciului Public Județean Salvamont Maramureș vă îndeamnă să fiți extrem de atenți și responsabili! Atunci când vă aflați pe munte, este important să fiți conștienți de riscurile potențiale, care pot fi mai mult sau mai puțin evidente!
