Lansarea volumelor „De la Florii la Rusalii” și „Inima – Țara unde cresc îngerii” la Mireșu Mare
Editura Acteon Books, Editura Vatra Veche și Asociația de Cultură Astra Lăpușană organizează un eveniment special la Mireșu Mare, dedicat lansării volumelor „De la Florii la Rusalii” și „Inima – Țara unde cresc îngerii”. Această întâlnire va avea loc duminică, 1 iunie, la ora 12:00, imediat după Sfânta liturghie, la Căminul Cultural din localitate.
Evenimentul va beneficia de prezentările lui Gheorghe Mihai Bârlea, Daniela Sitar-Tăut, editor, Nicolae Băciuț, editor, și autoarea Valeria Bilț.
Despre volumul „De la Florii la Rusalii”
Cartea „De la Florii la Rusalii”, apărută în 2025 la Acteon Books, este un periplu liric ce explorează emoțiile creștine, având 84 de pagini și o prefață scrisă de pr. prof. Ioan Chirilă, PhD. Valeria Bilț oferă și un Cuvânt explicativ în cadrul lucrării, iar coperta este realizată de Ioan Dorel Radu.
În paginile sale, autoarea ne îndeamnă să ne apropiem de rugăciunea tăcerii, invitându-ne să ne întrebăm, cu o inocență zglobie, ce aude Domnul dincolo de visele noastre. Avva Antonie ne răspunde că ceea ce aude este „cântecul inimii voastre”, iar acest cântec se traduce prin poezie. Aceasta este văzută ca o formă de facere, evocând ideea că poezia este lirica creației, similar cu prologul Sfântului Ioan, care este un imn al Logosului.
Temele abordate în volum
Autoarea alege să exploreze o dimensiune numerologică, cu referiri la numerele treizeci și trei, precum și douăzeci și patru, simbolizând un parcurs spiritual de la Florii la Rusalii. Aceste cifre sunt interpretate ca un dialog între rugăciunea bătrânilor și inteligența teologică a sufletului. Valeria Bilț reiterează că poezia devine un mijloc de mărturisire a raiului din noi, iar imagini paradisiace precum florile și ramurile sunt omniprezente.
În acest context, florile de foc și săbiile vâlvâietoare sunt evocate ca simboluri ale chemării în împărăția Fiului, unde comunicarea se desfășoară prin Cuvânt. Taina Cincizecimii este subliniată prin capacitatea de a auzi și înțelege, ca în rai. De asemenea, autoarea reînvie narațiunea lirică a Săptămânii Mari, mergând pe urmele lui Iisus și aducând în discuție sacralitatea casei Tatălui, care este, de fapt, o casă de rugăciune.
Evenimentul promite să fie o celebrare a valorilor spirituale și culturale, invitând comunitatea să se alăture într-o atmosferă de reflecție și reculegere.
„`html
Accentul pe Excepționalitățile Pedagogice
Accentul trebuie să fie pus pe excepționalitățile pedagogice, unde chipul blând al lui Iisus simbolizează absența gândului la rău. Tot ceea ce rămâne la nivelul esteticii exterioare este distrus și aruncat în foc, fiind lăsat în blestemul sterpiciunii. Cuvântul sparge ordinea imaginară a lumii, iar ordinea naturală devine o povară pentru a permite soarelui să răsară din nou, aducând cu sine sămânța veșniciei, astfel încât sângele care curge din sfărâmarea cerului să facă pământul să rodească din nou, oferind o recoltă bogată.
Lectio Euharistică și Taina Mântuirii
Suntem transformați în timpul lectio euharistică, unde putem observa și simți ruptura, pâinea, gestul, semnificația; totul a început să ardă și să primească lumină din interiorul Domnului. Aceasta nu este doar hrană și băutură, ci un foc care se pogoară pentru a pregăti fiecare suflet să guste mântuirea veșnică. Lacrima lui Hristos se revarsă din cer, aducând cu sine toată mila divină.
Temeliile Veșniciei
Existența veșniciei este subliniată de poetă prin referirea la „era dinaintea lemnului”. Aceste elemente constituie temeliile mântuirii: Crucea, Piatra din capul unghiului, Focul, grâul, vinul și omul. Toate acestea sunt în axialitatea firilor și, după cădere, se cer după Cruce pentru a fi izbăvite de Cel care, în Ghetsimani, „a simțit ce este să fii om” și ne-a învățat să cerem ajutor pentru a putea duce crucea, nu pentru a scăpa de ea.
Adormirea și Împlinirea
Însă, cei trei ucenici dormeau. Autoarea ne introduce în istoria mântuirii, menționând că atunci când El „s-a întors la cei care-L iubiseră, aceștia dormeau”. Adormirea și moartea nu sunt un sfârșit, ci o împlinire! Cerul devine mai dulce ca taina, ca o Cină – sămânță pentru eternitate – la care participanții simt cum moartea se adâncește, iar tot trupul, minunându-se, pleacă cu lacrima și inima Maicii până în abis, de unde El spulberă întunericul, pentru ca toți să trăiască în lumina începutului și să experimenteze nunta izvoarelor de început.
Teologia Restauratoare
Autoarea ne poartă într-un străfund de teologie recapitulativă și restauratoare, care nu poate proveni decât dintr-un suflet îmbibat în iubirea Celui înviat. Săptămâna Paștilor din cer, o săptămână plină de putere divină, se manifestă în noi atunci când lumina se ascunde în pământ pentru a răsări din nou din nimic, ca un nou început, umplând sângele nostru cu înviere și fericirea celui care tace lângă mormânt pentru a auzi doxologia îngerilor și șoapta Duhului care mărturisește că El a înviat!
Reînvierea și Minunăția Vieții
Când zorii s-au născut din pământ, nu mai era nevoie de cuvinte, știind că am ajuns într-un loc unde nu mai există moarte. Petalele de flori de sânge plutesc peste noi, iar în deșert, rosa de Ierihon anunță viața, iar boabele de sânge și nisipul rodește viața din roua cerului de sus. O minunăție de necrezut!
Imnicul Tăcerii
Sămânța volumului este, pentru mine, imnicul tăcerii din inima cărții florilor de Florii și a florilor de foc, de Rusalii. A fost o vreme când, la mormânt, am auzit doar tălpile pământului, când lumea a crezut că totul a murit. Din nimic a răsărit lumina, petale de flori de foc, nu de dor, iar învierea pulsa în inima tuturor, căci pentru toți se revărsă mărinimia cerului, care vorbește cu glasul său.
„`
Îndemnul Maicii și Promisiunea Învierii
Maica ne asigură că, într-o zi, vom fi cu toții chemați în cer, asemenea Mariei Magdalena, mironosițelor, apostolilor, poporului și conducătorilor lumii. În tăcere, ascultăm cuvintele lui Hristos: „Priviti la Crucea Mea…” și toți cei care îi priveau erau mântuiți. El ne spune: „Eu sunt învierea și viața”, iar Duhul Rusaliilor începe să zămislească în noi o nădejde vie, aducându-ne în față chipul blând al Mântuitorului care ne cheamă: „Veniți!”
Poezia ca Mijloc de Învățătură și Mărturie
Poezia autoarei are o dimensiune pedagogică și mărturisitoare, demonstrând că veșnicia se află în noi. Când ne apropiem de Hristos, pășim în lumina învierii, iar Duhul ne îmbracă într-o esență divină, din care mărturisim că El a înviat. Trăim astfel bucuria anticipată a comuniunii în pâine și vin, având convingerea că toți vom învia. Duhule, suflă peste noi și îndepărtează norul petalelor care mărturisesc despre înviere și despre Cuvântul care ne conduce spre rai.
Deschiderea Către Ceruri
Volumul conține poezii care evidențiază potențialul liturgic și doxologic al unui limbaj dumnezeiesc și evanghelic, deschizând în noi o fereastră către cer. Mintea noastră caută o icoană vie, o față blândă, iubirea ce ne înconjoară din toate colțurile, minunăția hierogamiei. Este o carte doxologică ce trebuie citită cu inima plină de Duh și cu mintea învăluită în cuvântul ceresc, învățăturile Evangheliilor. Astfel, vom percepe cântarea înviaților și vom regăsi unitatea ființei în postmodernitate, urcând spre izvorul fericirii veșnice al Treimii.
Un Mesaj de Laudă și Împlinire
Se cuvine să aducem laudă autoarei și fericire cititorului care va simți roadele Duhului, împlinindu-se în rugăciunea tăcerii.
