Sărbătoarea Sfântului Ștefan
Sfântul Ștefan, serbat pe 27 decembrie, în a treia zi după Nașterea lui Iisus Hristos, este considerat protectorul celor cu probleme de sănătate. De aceea, este recomandat ca în această zi oamenii să aducă în case icoana care îl înfățișează. Sfântul Ștefan diaconul este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocși și greco-catolici pe 27 decembrie.
Numărul celor care își serbează onomastica
În România, peste 450.000 de persoane își serbează onomastica de Sfântul Ștefan, majoritatea fiind bărbați – 330.256. Cele mai comune nume sunt Ștefan, Ștefania și Istvan, conform datelor Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Dintre bărbați, 276.406 poartă numele Ștefan, 33.410 Istvan, iar restul numelui sunt Fănel, Fănică, Ștefănel, Ștefănuț, Fănuță, Fane și Ștefănuș. De asemenea, 120.645 de femei poartă nume derivate din Ștefan, cele mai multe fiind Ștefania și Ștefana.
Importanța religioasă a sărbătorii
Biserica ortodoxă prăznuiește în a treia zi de Crăciun pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhimandrit Ștefan, condamnat la moarte în anul 33 de autoritățile iudaice. El este cunoscut pentru că a vestit și mărturisit credința în Hristos, deschizând drumul pentru o serie de martiri creștini. Sfântul Ștefan era de neam ales, din seminția lui Avraam, iar numele său în greacă înseamnă „coroană”. Aceasta simbolizează atât râvna sa în a propovădui lucrarea lui Iisus Hristos, cât și statutul său de prim martir al creștinismului.
Activitatea și martiriul lui Ștefan
Misiunea Sfântului Ștefan a fost aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, conform profețiilor din Vechiul Testament. Datorită credinței sale, a fost învrednicit de Dumnezeu cu puterea de a săvârși minuni. Aceasta a stârnit mânia autorităților iudaice, care l-au judecat pentru blasfemie și pentru că a încălcat Legea lui Moise, rezultând în condamnarea sa la moarte.
Concluzie
Sărbătoarea Sfântului Ștefan reprezintă o ocazie importantă pentru credincioși, fiind un moment de reflecție asupra credinței și sacrificiului, dar și o celebrare a numelui purtat de sute de mii de români.
