Originea pistolului: Teorii și controverse
Originea pistolului rămâne un subiect de dezbatere printre specialiști, cu diverse teorii care își revendică autoritatea. Unii cercetători sugerează că termenul „pistol” provine din orașul italian Pistoia, situat la granița provinciilor Toscana și Emilia-Romagna. Pe de altă parte, există și opinii care indică Perusa ca loc de naștere al primelor pistoale. Cea mai credibilă ipoteză sugerează, însă, o origine franceză a termenului, datând din perioada domniei regelui Henric al II-lea, în jurul anului 1550.
Inventatorul pistolului: O problemă nerezolvată
Discuțiile privind inventatorul pistolului sunt la fel de variate. Unii autori îl creditează pe italianul Camillo Vetelli din Pistoia, în timp ce alții îl menționează pe ofițerul belgian de cavalerie, Sébastien de Corbion, care a introdus pistoalele în locul armelor albe în luptă.
Dezvoltarea pistoalelor în secolul al XVI-lea
Pistoalele, așa cum le cunoaștem astăzi, au început să apară în secolul al XVI-lea, odată cu invenția mecanismului de aprindere cu cremene și rotiță. Acest mecanism a permis o funcționare constantă și o aprindere sigură a armei. Inițial, dezvoltarea sa a avut loc în sudul Germaniei și nordul Italiei, dar costurile ridicate asociate cu mecanismul cu rotiță au condus la crearea unui sistem de aprindere mai simplu și mai accesibil, cunoscut sub numele de platina cu cremene.
Mecanismul denumit „Schnapphaknnhloss” (cocoș care lovește) funcționează printr-un cocoș port-cremene, care, sub presiunea arcului, lovește amnarul fixat deasupra tigăiței. Această acțiune produce scântei și permite aprinderea pulberii. Există două variante principale ale acestui mecanism: „mecanismul miquelet”, cu variantele sale spaniolă, italiană, turcească, balcanică și olandeză, care are arcul cocoșului fixat la exteriorul platinei, și „mecanismul francez” sau „montecuccoli”, numit după contele Raimondo Montecuccoli, care are arcul cocoșului fixat în interiorul mecanismului.
Exponatul din Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Exponatul discutat face parte din Colecția de arme a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, având numărul de inventar IF 480. Acesta este un pistol cu cremene, dotat cu primul tip de mecanism „miquelet” și provine dintr-un atelier central european.
Detalii tehnice și estetice ale pistolului
Metodele de realizare a acestui pistol includ forjarea, baterea, gravarea și sculptura. Componentele utilizate sunt oțel, fier, lemn și alamă. Țeava pistolului are o formă tronco-octogonală la culată, fiind rotunjită spre gură, iar interiorul acesteia este lis. Este fixată de uluc printr-un șurub transversal, însă lipsește inelul de alamă care ar fi trebuit să o fixeze mai bine.
Mecanismul de aprindere cu cremene este complet de tip francez, iar contraplatina este decorată cu motive florale din alamă. Mecanismul de declanșare prezintă lipsa părții superioare a cocoșului și a cremenei. Garda este din alamă, incizată cu motive vegetale, extinzându-se atât pe uluc, cât și pe mâner. Mânerul și ulucul sunt din lemn, iar mânerul se termină cu un bulb din alamă, decorat similar cu garda. Pe uluc, se observă sistemul de prindere a bătătorului, care de asemenea lipsește.
Dimensiuni
Dimensiunile pistolului sunt: lungimea totală de 52 cm, lungimea țevii de 35 cm și calibru de 17 mm.
