Vinerea Mare: O zi de doliu și reflecție
Vinerea Mare, cunoscută ca ultima vineri din Postul Paștilor, este conform tradiției o zi de post negru, în care credincioșii consumă doar apă pe parcursul întregii zile.
În această zi, creștinii trăiesc momente de doliu, amintindu-și de două evenimente cruciale din istoria mântuirii: răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe cruce și îngroparea Sa.
Obiceiuri și tradiții
Cu ocazia Vinerei Mari, Sfântul Epitaf, un simbol sacru, este scos în mijlocul bisericii. Acest obiect de cult, de formă dreptunghiulară, este confecționat din pânză de in, mătase sau catifea și prezintă icoana înmormântării Mântuitorului. Credincioșii trec pe sub el până la finalul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.
Sfântul Epitaf este așezat pe o masă mai înaltă, iar credincioșii au obiceiul de a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaful, trecând de trei ori pe sub masa pe care este așezat. Această acțiune simbolizează trecerea Mântuitorului prin mormânt, când s-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților.
Semnificația morții și Învierii
Prin moartea și Învierea Sa, Hristos a distrus porțile iadului, învingând astfel moartea. Sfântul Apostol Pavel subliniază acest aspect în Epistola întâi către Corinteni, întrebând: „Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”. Această reflecție amintește credincioșilor că și ei trebuie să treacă prin moarte și mormânt pentru a ajunge la viața veșnică în Hristos.
Finalul slujbei și obiceiurile de după
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălțării Domnului. La finalul slujbei, comunitatea înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, iar preotul împărtășește florile aduse, care sunt ulterior așezate acasă la icoane.
Experții în etnografie afirmă că, în comunitățile tradiționale, Vinerea Mare, prin moartea Mântuitorului, deschide o perioadă de haos și întuneric, lăsând oamenii fără protecția divină. Această zi este deseori considerată echivalentă cu 12 vineri obișnuite, fiind denumită și Vinerea Seacă, nume ce reflectă postul sever pe care mulți oameni îl respectau.
