Arta cojocăritului în Breb
În satul Breb, soții Ana și Ioan Tăut continuă o tradiție de familie, creând cojoace de peste 30 de ani. Munca lor este apreciată nu doar de consăteni, ci și de vizitatori din Valea Izei, atrași de calitatea remarcabilă a produselor lor.
Tradiții și tehnici de lucru
Ana Tăut povestește despre tehnicile traditionale folosite în realizarea cojocelor, menționând că acestea erau în mod obișnuit realizate în nuanțe de roșu sau roz. „Pentru fete, se foloseau prime negre, din care se făceau cușmele crețe, iar pentru bărbați, se tăiau cu piele sau lac,” explică aceasta. Ana adaugă că un anumit meșter din Șugătag a influențat moda cojocelor în Maramureș, introducând modele cu oglinzi, care au devenit populare în zonă.
Procesul de creație
În realizarea cojocelor, Ana și echipa sa de femei utilizează o varietate de materiale. „Inițial, modelul se aplică pe o pânză amestecată, groasă și plină de bumbac, pentru a putea fi cusut. În trecut, se folosea cânepa de tort, amestecată cu bumbac,” explică ea. După ce cojocul este cusut, acesta trece printr-un proces de presare, pentru a fi neted și rezistent. Ana finalizează produsul cu detalii precum oglinzi, lacuri și bumbdii, adăugând un berleș mai gros în interior, ciucalăi și un buzunar. „Astfel, cojocul este gata,” conchide ea.
Concluzie
Arta cojocăritului, păstrată cu grijă de Ana și Ioan Tăut, reprezintă nu doar o meserie, ci și o parte esențială a patrimoniului cultural din Breb. Munca lor nu doar că îmbracă oameni, ci și păstrează vii tradițiile locale.
