Dragobetele – Sărbătoarea Dragostei și Întâmpinarea Primăverii
Pe 24 februarie, românii sărbătoresc nu doar iubirea, ci și începutul primăverii. Această dată este asociată cu tradiții profunde care marchează renașterea naturii. De Dragobete, păsările își caută cuiburi, iar urșii ies din bârlogurile lor, semn că anotimpul cald își face simțită prezența.
Legenda lui Dragobete
În mitologia românească, Dragobetele este reprezentat ca un tânăr chipeș și iubăreț, care are rolul de a oficia nunțile animalelor la începutul primăverii. El este văzut ca un mesager al dragostei și protector al îndrăgostiților, motiv pentru care această sărbătoare este cunoscută și sub denumirea de Sărbătoarea Dragostei în cultura românească.
Obiceiuri și tradiții de Dragobete
O tradiție populară spune că îndrăgostiții trebuie să se sărute în această zi pentru a asigura o legătură durabilă. În dimineața zilei de Dragobete, tinerii se îmbrăcau în haine de sărbătoare și se adunau în centrul satului sau în fața bisericii. În cazul în care vremea era nefavorabilă, aceștia se refugiau în casa unui prieten, unde se distrau cu jocuri și povești.
Dacă vremea era frumoasă, grupurile porneau spre pădure sau în luncile din apropiere, cântând și adunând flori de primăvară, precum ghiocei, violete și tămâioasă. Aceste flori erau păstrate la icoane până la Sânziene, când erau aruncate în ape curgătoare, simbolizând curățirea și reînnoirea. În unele zone, fetele mari aveau obiceiul de a strânge apă din zăpadă topită sau de pe florile de fragi. Această apă, cunoscută sub numele de „apa zânelor”, era considerată a avea proprietăți magice, crezându-se că o făcea pe fiecare fată mai frumoasă și mai atrăgătoare.
