Toporul din patrimoniul Muzeului din Baia Mare
Toporul a fost integrat în colecția Muzeului din Baia Mare grație donației efectuate de profesorul I. Micu, coordonator la Școala generală din Ilba, în anul 1977. Se presupune că acest artefact a fost descoperit într-o zonă din apropierea râului Someș, fiind considerat o descoperire unică.
Descrierea toporului
Artefactul aparține categoriei de topoare cu disc de tip B1, conform clasificării lui Ion Nestor. Acesta are un disc în formă de ciupercă turtită, o bară scurtă sub disc cu secțiune rectangulară, iar brațele manșonului pentru înmănușare sunt bine conturate. Lama este robustă și are o formă rectangulară în secțiune, cu un tăiș ușor curbat. Decorul se păstrează doar parțial, fiind compus din linii orizontale paralele, triunghiuri hașurate, puncte și regiuni unghiulare hașurate.
Specificații tehnice
Dimensiunile toporului sunt următoarele: lungimea totală este de 17,1 cm, lungimea lamei este de 12,3 cm, iar diametrul discului este de 4,2 cm. Greutatea totală a artefactului este de 265 grame.
Importanța istorică
Până în prezent, toporul constituie singura descoperire certă de acest tip din nord-vestul Transilvaniei, cu excepția tiparului unui disc de topor B1 găsit la Otomani. Având în vedere analogiile cu alte descoperiri arheologice, este aproape sigur că toporul din Ilba a fost utilizat de o comunitate aparținând culturii Suciu de Sus.
Acest artefact face parte din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, subliniind astfel valoarea sa culturală și istorică.
